Un penalty poate aduce un titlu sau poate rămâne amintirea unei ocazii ratate. Am ales zece șuturi cunoscute și poveștile lor. Înainte de a le parcurge, reamintim diferența dintre o lovitură de pedeapsă în timpul jocului și o serie de lovituri de departajare, precum și câteva aspecte ale pregătirii executantului și portarului.

Cum funcționează o lovitură de pedeapsă
Prezentarea de mai jos se bazează pe Regulile IFAB 2026/27. Regulile actuale nu reprezintă o reevaluare retroactivă a șuturilor istorice incluse aici.
- O lovitură de pedeapsă în timpul jocului se acordă pentru o abatere sancționată cu lovitură liberă directă, comisă de un jucător în propria suprafață de pedeapsă. Regulile prevăd și cazuri speciale de abateri comise în afara terenului de joc.
- Mingea trebuie să fie nemișcată pe punctul de pedeapsă, aflat la 11 metri de mijlocul liniei porții, între stâlpi. Executantul trebuie să fie identificat clar.
- Toți ceilalți jucători, cu excepția executantului și a portarului, trebuie să se afle pe teren, în afara suprafeței de pedeapsă, în spatele punctului de pedeapsă și la cel puțin 9,15 metri de acesta.
- Până la executare, portarul rămâne între stâlpi, pe linia porții și cu fața spre executant. În momentul șutului, cel puțin o parte a unui picior trebuie să fie pe linie, la nivelul acesteia sau în spatele ei. Mingea este în joc după ce este lovită înainte și se mișcă în mod clar.

Într-un studiu retrospectiv al Cupei Mondiale din 2002, 2006 și 2010 și al Campionatului European din 2000, 2004 și 2008, în reprizele secunde s-au acordat de două ori mai multe penalty-uri decât în primele reprize. În ultimul sfert al meciurilor au fost aproape de patru ori mai multe decât în primul. Rezultatul descrie eșantionul acestor turnee, nu o regulă pentru fiecare meci.
Fault, henț și lovituri de departajare
Pentru acordarea unui penalty nu este necesar ca jucătorul faultat să se afle într-o poziție bună de finalizare. Nu orice atingere a mingii cu mâna constituie o abatere; evaluarea se face conform Regulii 12. Contează atât locul, cât și natura abaterii.
Seria de lovituri de departajare este o metodă distinctă de stabilire a câștigătorului, conform regulamentului competiției. Echipele execută alternativ, fiecare având cinci șuturi. Seria se poate încheia mai devreme dacă cealaltă echipă nu mai poate recupera diferența. Dacă egalitatea persistă după cinci șuturi de fiecare, se continuă până când o echipă înscrie cu un gol mai mult după același număr de încercări.
Pregătirea executantului: tehnică și rutină
Cercetările descriu diverse asocieri între pregătire și rezultatul unui penalty. Direcția, viteza, elanul și tehnica aleasă sunt interconectate. Antrenamentul cu un antrenor urmărește repetarea procedurii alese și luarea deciziilor în situații diferite; o anumită viteză în km/h sau un anumit unghi al elanului nu garantează singure reușita.
În 2009, Jordet și colegii au analizat înregistrări video cu 366 de șuturi executate de 296 de jucători în 37 de serii de departajare de la Campionatul Mondial, Campionatul European și Liga Campionilor. Un timp mai lung de reacție la semnalul arbitrului a fost asociat cu o rată mai mare de reușită. În grupul cu reacție în cel mult 0,2 secunde, s-a înscris la 57,4 % dintre cele 54 de încercări; pentru reacții de cel puțin 1,1 secunde, rata a fost de 81,1 % din 53 de încercări. Totuși, studiul observațional nu demonstrează că simpla așteptare îmbunătățește rezultatul pentru fiecare executant.
Și manifestările de bucurie au fost studiate. În 2010, Moll și colegii au evaluat 151 de reacții după lovituri transformate în seriile de departajare de la Campionatele Mondiale și Europene. Când scorul relativ era egal, sărbătorirea cu ambele brațe a fost asociată cu o victorie ulterioară a echipei și cu mai multe ratări ale următorului executant advers. Este o asociere observată, nu dovada că sărbătorirea provoacă victoria.
Rolul portarului și al coechipierilor
În timpul pregătirii, portarul urmărește situația și poate analiza împreună cu antrenorul înregistrările disponibile ale executanților. Executantul își îmbunătățește tehnica și rutina personală. Ceilalți jucători respectă poziționarea și comportamentul prevăzute; în timpul unui meci obișnuit, se pregătesc și pentru continuarea jocului.
Cum a intrat penalty-ul în regulament
Propunerea loviturii de pedeapsă este asociată cu William McCrum, portarul echipei Milford FC. În 1890, acesta a susținut-o în fața Asociației Irlandeze de Fotbal, iar IFAB a introdus lovitura de pedeapsă în regulament în iunie 1891. Executarea s-a schimbat ulterior; forma actuală a punctului de pedeapsă a fost introdusă în 1902.

Zece șuturi celebre, transformate sau ratate
Selecția următoare include serii decisive de departajare, o lovitură de pedeapsă în timpul jocului și o execuție neobișnuită. Fiecare poveste are propriul context de meci.
1. Antonín Panenka — finala EURO 1976
Finala dintre Cehoslovacia și Germania de Vest s-a încheiat 2-2 după prelungiri, iar titlul s-a decis la loviturile de departajare. Înaintea execuției decisive, Antonín Panenka a așteptat ca Sepp Maier să sară într-o parte și a trimis mingea cu boltă în centrul porții. Cehoslovacia a câștigat seria cu 5-3 și a obținut titlul european.
2. Andreas Brehme — finala Cupei Mondiale 1990
În minutul 85 al finalei cu Argentina, Andreas Brehme s-a prezentat la punctul de pedeapsă. Șutul său a adus Germaniei de Vest avantajul de 1-0, scorul final al meciului. Lovitura de pedeapsă executată de Brehme în timpul jocului i-a adus astfel Germaniei al treilea titlu mondial.
3. Roberto Baggio — finala Cupei Mondiale 1994
Brazilia și Italia nu au înscris în cele 120 de minute ale finalei, astfel că, pentru prima dată, campioana mondială a fost decisă la loviturile de departajare. Roberto Baggio a trimis peste transversală ultima execuție a Italiei. Brazilia a câștigat seria cu 3-2 și a obținut al patrulea titlu mondial.
4. Dennis Bergkamp — rejucarea semifinalei FA Cup 1999
În rejucarea semifinalei FA Cup din 1999, Dennis Bergkamp putea decide spre final calificarea lui Arsenal în fața lui Manchester United. Peter Schmeichel i-a apărat însă penalty-ul, iar meciul a continuat în prelungiri. Ryan Giggs a marcat în prelungiri, iar United a câștigat cu 2-1.
5. David Beckham — sferturile de finală EURO 2004
Sfertul de finală dintre Anglia și Portugalia s-a încheiat 2-2 după prelungiri. David Beckham a început seria, dar a trimis șutul peste transversală. Portugalia a câștigat în cele din urmă cu 6-5 la loviturile de departajare: portarul Ricardo a apărat mai întâi șutul lui Vassell, apoi a transformat el însuși execuția decisivă.
6. Zinédine Zidane — finala Cupei Mondiale 2006
În minutul 7 al finalei cu Italia, Zinédine Zidane a adus Franța în avantaj cu o lovitură de pedeapsă. A ales o execuție cu boltă, iar mingea a ricoșat din transversală în poartă. A fost o lovitură de pedeapsă în timpul jocului; după prelungiri scorul a fost 1-1, iar Italia a câștigat seria ulterioară cu 5-3.
7. Sergio Ramos — finala Ligii Campionilor 2016
În finala cu Atlético Madrid, Sergio Ramos a marcat din acțiune și și-a transformat și șutul în seria finală de departajare. Pentru Real a executat al patrulea, după Lucas Vázquez, Marcelo și Gareth Bale. După 1-1, Real a câștigat seria cu 5-3.
8. Lionel Messi — finala Copa América 2016
Finala dintre Argentina și Chile a rămas fără goluri și după prelungiri, iar Messi a trimis peste transversală șutul său din seria de departajare. Chile a câștigat cu 4-2 la loviturile de departajare. După meci, Messi și-a anunțat retragerea din naționala Argentinei, dar ulterior a revenit.
9. Cristiano Ronaldo — finala Ligii Campionilor 2016
Aceeași serie de la Milano a fost încheiată de Cristiano Ronaldo, al cincilea executant al lui Real Madrid. Juanfran lovise bara înaintea lui, astfel că Ronaldo putea decide prin transformarea șutului. După 1-1, Real a câștigat seria cu 5-3 și a obținut al unsprezecelea titlu în această competiție europeană.
10. Joonas Jokinen — penalty-ul cu salt pe spate
Joonas Jokinen s-a făcut cunoscut printr-un penalty executat împreună cu un salt pe spate. Ulterior, și-a povestit execuția neobișnuită într-un interviu pentru The Temple News; aceasta este menționată și în profilul său oficial de pe site-ul Temple University Athletics. Potrivit propriei relatări, inițial voia să trimită înregistrarea unui prieten și a încărcat-o pe YouTube doar fiindcă era prea mare pentru e-mail.

Cum se compară executanții de penalty-uri
Procentul de reușită nu este suficient. Pentru comparație, trebuie precizate data, numărul de încercări și dacă eșantionul include lovituri de pedeapsă din timpul jocului, serii de departajare sau ambele. Un număr mic de încercări poate produce o ordine diferită față de o carieră îndelungată. De aceea, nu prezentăm aici un clasament variabil drept situație actuală.
Pregătirea portarului fără trucuri garantate
Alegeți mănușile de portar în funcție de croială, mărime și condițiile în care jucați. Consultați colecția de mănuși și ghidul de alegere. Opțiunile de personalizare sunt disponibile și pe pagina mănușilor la comandă. Echipamentul, de unul singur, nu garantează apărarea unui penalty.
În 2007, Masters și colegii au combinat analiza a 200 de penalty-uri cu experimente care foloseau imaginea unui portar. Au studiat dacă o mică deplasare față de centru influențează alegerea direcției de către executant. Deplasarea medie în înregistrările meciurilor a fost de 9,95 cm; experimentele ulterioare au folosit un ecran sau o proiecție. Rezultatul nu este o indicație universală privind poziționarea și nici dovada unei proporții mai mari de penalty-uri apărate într-o poartă reală.
Și poziția portarului a făcut obiectul cercetărilor. În 2008, Van der Kamp și Masters au analizat în două studii o iluzie optică privind înălțimea percepută și efectul acesteia asupra preciziei. Rezumatul disponibil menționează aruncări mai late și mai joase într-o anumită poziție a brațelor. Din aceasta nu se poate promite că ținerea mâinilor deasupra capului crește numărul loviturilor de pedeapsă apărate în fotbal.

În 2016, Furley și colegii au evaluat 322 de șuturi din serii de departajare de la Campionatele Mondiale și Europene, urmărind atenția executanților și comportamentul portarilor. Unii indicatori de performanță au fost asociați cu încercările de distragere, însă diferența în proporția șuturilor apărate nu a fost semnificativă statistic. Prin urmare, observațiile istorice nu garantează succesul și nu încurajează provocarea adversarilor.
Pregătirea pentru un penalty trebuie să respecte adversarul și regulile. Conform IFAB 2026/27, portarul nu trebuie să distragă executantul în mod neloial, de exemplu întârziind executarea sau atingând stâlpii, bara transversală ori plasa. Înregistrările istorice și încercările de distragere nu reprezintă automat un ghid pentru meciurile de astăzi.
Reguli: IFAB 2026/27, Regula 14, Regula 10, Regula 12, Regula 1.
Cercetare și istorie: Dalton și colab. 2015, Jordet și colab. 2009, Moll și colab. 2010, Masters și colab. 2007, van der Kamp și Masters 2008, Furley și colab. 2016, istoria IFA, introducerea penalty-ului în iunie 1891, UEFA: evoluția rolului portarului.
Sursele poveștilor: Panenka: UEFA, Brehme: 1. FC Kaiserslautern, Baggio: FIGC, Bergkamp: The FA, Beckham: UEFA, Zidane: UEFA, finala din 2016: UEFA, ordinea loviturilor din 2016, Messi: retragerea din națională, finala Copa América 2016, Messi: revenirea la națională, Jokinen: Temple Athletics, Jokinen: interviu personal.