Cei mai buni portari din istorie – Dino Zoff

De-a lungul istoriei sale, echipa națională a Italiei a adunat nenumărate succese și a avut în rândurile sale mari jucători și personalități. Cu toate acestea, ar fi dificil să găsim un nume mai mare între stâlpi decât unul dintre cei mai de succes căpitani ai echipei naționale italiene, un caracter imens și cel mai vechi câștigător al campionatului mondial din istorie. Este Dino Zoff.

Băiatul cu vise mari

Italia era până peste cap în război când, în anul 1942, s-a născut în nordul extrem al țării un băiat care visa încă de mic la o carieră sportivă. Fiind fiul unui fermier, Dino auzea mereu că, în calitate de sportiv, nu are mari șanse de succes. A fost astfel înscris la școala tehnică, a continuat să lucreze la ferma familiei și a ajutat familia cu gospodăria. Cu toate acestea, el nu a încetat niciodată să iubească fotbalul și sportul în general. Îi plăcea să meargă cu bicicleta, să alerge în competiții și să joace fotbal. La vârsta de 14 ani, s-a ivit prima oportunitate de a urma o carieră profesională – a fost invitat la pregătirea echipei de tineret a Interului Milano și mai târziu a Juventusului. Nici într-unul nu a reușit să se impună, probabil din cauza înălțimii sale, care la 14 ani era de doar 149 de centimetri. Dino nu a renunțat niciodată la visul său.

Muncă grea

În anii următori, a muncit din greu, lucrând zilnic la ferma familiei, încercând să joace fotbal cât de mult putea și, mai ales, mâncând bine. A urmat sfatul bunicii sale de a mânca în fiecare zi cel puțin 6 ouă, în orice mod. Probabil că tocmai acest lucru a dus la faptul că Dino, 5 ani mai târziu, măsura cu 33 de centimetri mai mult. Și munca grea a dat roade. În toamna anului 1961, a intrat pentru prima dată între buturi în prima ligă italiană, purtând culorile echipei Udinese. Cu clubul, a experimentat retrogradarea în liga a doua și promovarea ulterioară. După un sezon foarte reușit, a fost transferat în 1963 la Mantova, unde a petrecut 4 sezoane. Performanțele sale după anul 63 au atras atenția conducerii echipei naționale de fotbal a Italiei, astfel că în anii 1968 și 1970 a participat la Euro și la Campionatul Mondial. În ambele cazuri, Albaştrii au ajuns pe podium, o mare parte din merit revenindu-i lui Zoff, care a fost desemnat cel mai bun portar la ambele turnee. Între timp, Dino a petrecut 5 ani la Napoli, apărând în poarta alb-albaștrilor de 143 de ori.

Sfârșit de basm

La doi ani după campionatul mondial, Dino a luat cea mai mare decizie din viața sa – a plecat la Juventus Torino. Nu ar fi fost nimic neobișnuit în asta, dacă Dino nu ar fi făcut transferul la o vârstă deja veterana. Avea 30 de ani. În cele din urmă, la Juventus și-a petrecut întreaga carieră rămasă, adică 11 sezoane. A câștigat de șase ori Seria A și de două ori Cupa Italiei, clasându-se pe locul al doilea în sondajul Balonul de Aur. Cel mai mare succes era însă încă înaintea lui. În anul 1982, a călătorit în Spania pentru campionatul mondial ca căpitan și legendă în activitate. Avea exact 40 de ani și 133 de zile când a ridicat trofeul pentru campionii mondiali deasupra capului. Un an mai târziu, a jucat ultimul său meci de ligă. A plecat în cel mai bun moment.