Celebrități legendare ale golurilor: Când fotbalul scrie povești de emoții
Celebritățile legendare ale golurilor nu sunt doar explozii de bucurie – ele poartă adesea în ele un mesaj, o atitudine sau caracterul jucătorului. Acestea sunt momente care se imprimă în memoria fanilor și în istoria fotbalului.
Când un gest vorbește mai tare decât cuvintele
Cine ar putea uita:
Cristiano Ronaldo și celebrul său „Sii!“, care a devenit un meme global și un brand.
Leagănul lui Bebeto după nașterea copilului – un gest familial care a emoționat.
„Why Always Me?” lui Balotelli, cu care a reacționat ironic la presiunea mediatică.
Thierry Henry, care a îngenuncheat cu mâna pe inimă – simplu, dar puternic.
Dansul lui Griezmann din Fortnite, o îmbinare între fotbal și cultura gaming.
Stiluri diverse de celebrități: De la calm la explozie
Stilurile de celebritate fotbalistice diferă în funcție de personalitatea jucătorului:
Clasica „avion” – cum ar fi Cuauhtémoc Blanco sau Vladimír Šmicer.
Îngenuncherea și rugăciunea – tipice pentru jucătorii cu o credință profundă (Kaká, Mané).
Explozii agresive de emoții – Gattuso, Ibrahimović sau Diego Costa.
Celebrități liniștite – cum ar fi atunci când Messi ridică mâinile spre cer, în amintirea tăcută a bunicii.
Celebrități de echipă – coregrafii, dansuri, îmbrățișări ale întregii echipe.
Celebrități ca opinie și protest
Multe celebrități s-au scris în istorie ca simbol al unei poziții sociale sau politice:
Marcus Thuram îngenuncheând împotriva rasismului.
Megan Rapinoe cu brațele deschise – un gest de mândrie și egalitate.
Paolo Di Canio, care nici măcar nu și-a exprimat bucuria, pentru că a marcat împotriva fostului său club.
Contextul ceh: Gesta de gol ca semnătură a jucătorului
Și în Cehia am avut sărbători pe care oamenii și le amintesc până astăzi:
David Lafata și fluturarea lui de mână care l-a însoțit pe parcursul întregii cariere.
Luboš Pecka și simbolicul său „inimă”.
Ladislav Krejčí ml. cu mănușile sale negre – nu chiar o sărbătoare, dar un stil clar.
Dansurile fac parte din sărbători
Am putut vedea acest stil de sărbătoare în special la echipele africane de la campionatele mondiale, când echipele se bucurau de momentul golului:
Aruna Dindane și Bonaventure Kalou - dansuri de echipă după goluri care au întors meciul cu Serbia la 3:2 (CM 2006)
Mohamed Kader - la același campionat, sărbătoarea golului când Togo a marcat împotriva Coreei de Sud la 1:0 (CM 2006)
Siphiwe Tshabalala - primul campionat african și dansurile de gol după golul marcat împotriva Mexicului la 1:0 (CM 2010)
Când sărbătoarea se transformă
Momente iconice au apărut însă și în cazurile în care sărbătoarea, ca să zicem așa, s-a transformat:
Michy Batshuayi - în timpul sărbătorii golului marcat Angliei la 1:0, a vrut să lovească mingea de bucurie, dar aceasta s-a lovit de poartă și i-a revenit lui Michy direct în față (CM 2018)
Nicolai Müller - când Müller a marcat un gol împotriva lui Augsburg la 1:0, s-a decis la o sărbătoare cu elicopterul, dar a căzut atât de nefericit încât și-a rupt ligamentul încrucișat (Bundesliga 2017/18)
De ce contează.
Sărbătorile celebre de goluri fac fotbalul mai viu, mai personal și mai uman. Golul este înscris în clasament, dar sărbătoarea – aceasta este emoție, poveste, mesaj. Fiecare stil de sărbătoare spune ceva despre jucător, epocă și suporteri. Și tocmai aceste momente sunt adesea ceea ce ne amintim mai mult decât rezultatul meciului în sine.
