De ce este fotbalul atât de popular: Istoria acestui joc uimitor
Fotbalul, cunoscut ca sportul regal, a câștigat inimile milioanelor de oameni din întreaga lume. Popularitatea sa se întinde până în istoria îndepărtată, deși despre fotbalul modern vorbim abia în a doua jumătate a secolului 19, când a început să se dezvolte în special în Regatul Unit. Și, probabil, evoluția istorică este unul dintre principalele motive pentru care fotbalul este atât de popular în Anglia, unde există peste 40.000 de cluburi înregistrate.
Datorită popularității sale în rândul oamenilor, dezvoltării profesionale și evoluției competițiilor, a devenit parte a culturii globale și unește oamenii din întreaga lume.
Să vedem care este istoria fotbalului și de ce se bucură de o popularitate atât de mare.
De la azteci, prin China până la Roma
Dacă ne uităm în istoria cu adevărat profundă, găsim referințe la jocuri de echipă cu mingea de acum aproximativ trei mii de ani în culturile aztece vechi. Mingea era fabricată din cauciuc și jocul se numea Tchatali.
Unele dintre jocuri aveau o formă ritualică, în care mingea simboliza soarele. Căpitanul echipei învinsă a fost ulterior sacrificat zeilor.
În China a apărut un joc în care se dădea cu piciorul în minge, aproximativ între secolele 3 și 2 î.Hr., numit Cuju sau Ts'u-chü. Mingea era rotundă, cusută din piele și umplută cu blană sau pene. La acest joc participau în principal soldații, înainte de a se răspândi printre oamenii obișnuiți.
O altă versiune a jocului apărea în Grecia, unde mingea era fabricată din piele și umplută cu păr.
Modul grecesc de a juca s-a răspândit ulterior în Roma, unde jocurile erau considerate o formă de distracție. De asemenea, acestea întăreau forța fizică și echilibrul mental.
După căderea Imperiului Roman, a avut loc și declinul jocurilor cu mingea. Înregistrările despre acestea s-au păstrat datorită mănăstirilor medievale, unde s-au răspândit ulterior.
Forma medievală a jocului
Conform primelor dovezi păstrate, fotbalul medieval s-a dezvoltat în special în Franța, Italia și Anglia, unde a devenit foarte popular. Se juca de obicei pe străzile orașelor, în sate și pe pajiști, iar la el participau foarte multe persoane.
Scopul era să obții mingea și să o duci la una dintre porțile orașului. Datorită participării numeroase și a stilului de joc mai dur, care includea și lupte cu pumnii, se produceau distrugeri de bunuri și, uneori, chiar răni mortale. Aceasta a dus la proclamarea unor decrete municipale sau regale care interziceau jocul.
În secolul al 17-lea, străzile Londrei au revigorat jocuri asemănătoare fotbalului. De asemenea, în școli au fost introduse activități sportive pentru a împiedica elevii să devină „huligani” și vandali. În special la Cambridge, Eton, Harrow, Charterhouse, Rugby, Shrewsbury și Westminster. Fiecare dintre ele folosea însă reguli proprii, care se schimbau constant pentru a se adapta condițiilor locale.
Treptat, au apărut două forme principale, una permițându-le jucătorilor să ia mingea în mâini (predecesorul rugby-ului) și cealaltă jucându-se exclusiv cu picioarele.
Primele reguli și înființarea Asociației de Fotbal
Odată cu dezvoltarea tehnologică treptată, a crescut și competitivitatea între școli. Din acest motiv, a fost necesar să se clarifice regulile jocului. În 1848, a avut loc o întâlnire la Cambridge cu 14 reprezentanți ai școlilor, care au reușit o parțială unificare a regulilor.
Între ele nu a apărut nicio mențiune referitoare la tipul, dimensiunea sau greutatea mingii, nu au fost specificate dimensiunile porții și ale terenului, nu au fost definiți arbitrii, numărul de jucători sau durata jocului. De asemenea, nu au fost stabilite consecințele pentru nerespectarea acestor reguli.
Un moment semnificativ este considerat anul 1863, când a fost înființată prima Asociație de Fotbal din Anglia.
Regulile stabilite de asociație interziceau jocul dur (hacking), purtarea mingii în mâini și, de asemenea, ținerea și călcarea adversarului cu mingea.
Deoarece unii nu au fost de acord cu modificările care interziceau hacking-ul, a fost creat un al doilea grup, care în 1871 a înființat Rugby Football Union, separând rugby-ul de fotbal.
Jocul a continuat să evolueze, iar unele reguli au rămas flexibile. Numărul de jucători pe teren putea varia, iar echipele nu purtau uniforme pentru a se distinge una de cealaltă.
Abia în 1870 s-a stabilit un număr de zece jucători și un portar. Un an mai târziu, a fost introdusă funcția de arbitru neutru, iar mingea putea fi atinsă cu mâinile doar de către portar.
Competiții și popularizarea fotbalului
Popularitatea fotbalului în Anglia a crescut, iar treptat au apărut și mai multe competiții. Înainte de înființarea FA Cup, asociației îi aparțineau doar 50 de echipe. Cupă a contribuit la popularizarea fotbalului, iar în 1877 s-a alăturat Asociația Sheffield, extinzând astfel baza de membri la 128 de cluburi.
În 1872 a avut loc și primul meci internațional între Anglia și Scoția, care s-a încheiat cu o remiză albă.
Modelul Cupei Angliei și înființarea ligii engleze au inspirat competiții și în alte țări. Turneul era organizat de o organizație numită The Association Football Union.
Primul campion al Angliei a fost Preston North End în 1889, care a reușit să obțină un dublu câștigător, adică succes atât în ligă, cât și în cupă.
Schimbări esențiale ale regulilor din 1886
2.iunie 1886 a avut loc prima întâlnire a organizației numită International Football Association Board, formată din reprezentanți ai Angliei, Scoției, Irlandei și Țării Galilor. În 1913, la ei s-a alăturat un delegat al Federației Internaționale de Fotbal FIFA, care a fost înființată la Paris în 1904.
Membrii Board-ului decideau anual prin vot modificările regulilor jocului. În 1891, la propunerea Irlandei, regulile au fost revizuite.
- În 1890 au fost introduse plasele de poartă.
- În 1891 a fost introdus penalty-ul, care putea fi executat din orice loc de pe linia specială de 12 yarzi.
- În 1907, offside-ul a fost eliminat pe propria jumătate a terenului.
- În 1912, portarul a avut voie să prindă mingea cu mâinile în zona sa de penalti (anterior putea să o facă pe tot terenul, având posibilitatea de a arunca mingea în poarta adversarului).
- În 1925 s-au schimbat regulile offside-ului. Pentru ca un jucător să rămână în joc, era necesar ca între el și poartă să rămână doi jucători, și nu cei trei de până atunci.
H2: Începuturile fotbalului profesionist
Începuturile jocului de fotbal profesionist se află în nordul Angliei, deși primii jucători profesioniști proveneau din Scoția. Cluburile scoțiene jucau într-un stil mai ofensiv bazat pe pase, ceea ce le aducea mai multe succese.
În 1872, în cadrul unui meci internațional între Scoția și Anglia, s-a înregistrat o remiză, dar în anii următori scoțienii au câștigat în nouă ocazii, iar englezii doar în două.
În 1879, un club nesemnificativ de muncitori din bumbac, Darwen din Lancashire, a remizat cu Old Etonians. Mai târziu s-a descoperit că pentru clubul englez jucau doi jucători scoțieni, Fergus Suter și James Love. Se spune că au fost convinși să rămână în Anglia după un meci amical cu Patrick Thistle de către oficialii englezi, care le-au promis condiții salariale foarte bune pentru meciurile jucate cu clubul local de fotbal.
Această situație nu a însemnat încă o regulă a transferurilor plătite pentru jucători. Cluburile își puteau permite acest lucru doar în cazul în care aveau suficiente fonduri negre, iar totul se desfășura împotriva regulilor Asociației de Fotbal, care considera fotbalul în continuare doar un joc amator.
Cluburile din sud, formate din foști jucători de școală, refuzau să joace împotriva celor profesioniști, ceea ce a fost rezolvat în cele din urmă de secretarul FA, Charles Alcock. Deși era un susținător al amatorismului, el considera că profesionalismul reprezenta un progres inevitabil al jocului.
În 1885, Asociația de Fotbal a decis legalizarea fotbalului profesionist.
La vecinii scoțieni, permisiunea pentru carierele de fotbal profesionist a venit abia în 1893. Cu toate acestea, până atunci, cluburile locale angajau fotbaliști care jucau pe sub masă pentru bani.
H3: Înființarea ligii engleze ca sursă de venituri
Asociația de Fotbal a trebuit să găsească o sursă de bani pentru a asigura venituri constante jucătorilor profesioniști. Meciurile amicale, care rămâneau echipelor după eliminarea din Cupa Angliei, nu păreau foarte profitabile.
În 1886, a fost înființată o competiție de lungă durată sub forma ligii engleze, care avea să garanteze un număr suficient de meciuri atractive și să umple visteria.
Popularitatea fotbalului a crescut și mai mult, deoarece nenumărați tineri puteau câștiga bani dând în minge în loc să muncească din greu în fabrici. În plus, ei primeau salarii destul de decente.
În 1901, salariul maxim pentru jucătorii profesioniști era de aproximativ 4 lire pe săptămână. În 1910, salariul a crescut la 5 lire, iar până în 1920 a ajuns la 9 lire.
Salariul maxim a fost stabilit și din cauza temerilor că cluburile mai bogate ar putea atrage jucători de calitate și astfel să slăbească echipele mai sărace.
Echipamentul istoric de fotbal
Bile grele umplute cu vezică urinară
Odată cu dezvoltarea regulilor fotbalului, echipamentul jucătorilor a evoluat de-a lungul anilor. De la mingile din piele umplute cu pene, s-a trecut treptat la umplerea cu vezici urinare de porc, care au fost alese pentru elasticitatea și capacitatea de a menține aerul. Vezicile erau cusute în interiorul pielii, care forma suprafața mingii de fotbal.
Printre dezavantajele mingilor se număra posibilitatea de a se îmbiba cu apă în condiții meteorologice nefavorabile. În acel moment, era foarte greu să le lovești, iar despre loviturile cu capul nici nu putea fi vorba.
Dimensiunea mingii a fost flexibilă până în 1872, când Asociația de Fotbal a stabilit circumferința mingii la 68-73 cm.
Tricouri grele din bumbac și pantaloni scurți
Jucătorii de la școlile secundare purtau tricouri de calitate superioară față de cei amatori, care erau îmbrăcați în tricouri și pantaloni asortați. Tricourile școlare erau colorate și foarte ornamentate, asemănătoare cu cele ale jocheilor. Sau arătau ca niște pijamale în dungi. Jucătorii adulți jucau în cămăși grele din bumbac, completate cu pantaloni scurți sub genunchi, prinsi cu nasturi, care au fost înlocuiți cu pantaloni scurți în jurul anului 1905.
Odată cu dezvoltarea fotbalului profesionist, și jucătorii adulți au început să se îmbrace în tricouri elegante de școală secundară, ale căror stiluri și culori s-au schimbat la început destul de mult. Tricourile aveau diferite nasturi, închideri și guler.
Anterior, materialele mai grele au fost treptat înlocuite cu cele mai ușoare și mai strânse.
Confuzia era generată de uniformele identice ale portarului și colegilor de echipă. Însă, începând cu anul 1909, Asociația de Fotbal a decis că portarul trebuie să poarte un tricou de culoare roșie sau albastră, iar până în 1912 a adăugat și verde. Până în anii '50 ai secolului XX, portarii nu duceau lipsă de guler înalt.
Cleiștele din ghetele de fotbal au fost înlocuite cu crampoane
În ceea ce privește ghetele de fotbal, acestea erau inițial pantofi cu cleiștele. Ulterior, acestea au fost abandonate și înlocuite cu pantofi obișnuiți. Treptat, s-au răspândit ghetele cu crampoane, care permiteau o mișcare mai bună pe teren în orice vreme.
Ghetele din piele ajungeau deasupra gleznelor, unde erau cusute petice pentru a introduce protecții suplimentare. Dezavantajul acestor ghete era rigiditatea lor. A durat mult timp până când jucătorii s-au obișnuit să le poarte.
De ce este fotbalul atât de popular?
Fotbalul este unul dintre cele mai populare sporturi, având cei mai mulți fani din întreaga lume.
Nu discriminează în funcție de rasă, statut social, financiar sau religios. Este pur și simplu accesibil tuturor.
Este recunoscut între diferite culturi din întreaga lume.
Fotbalul construiește comunități și apartenență socială. Fiecare club de fotbal are fani entuziaști care se identifică cu el și îl susțin. Îi unește pe oameni și le oferă un sentiment de credință.
Fotbalul creează oportunități de muncă pentru mulți care doresc să fie conectați cu clubul dincolo de teren. Evenimentele de fotbal sunt semnificative pentru organizații și coordonatori.
Jucătorii creează un impact pozitiv asupra altor jucători, care doresc să își dezvolte abilitățile și să se apropie astfel de idolii lor recunoscuți. Mulți tineri își văd idolii preferați ca eroi pe teren.
